ONE FUCKING STORY

Stii momentul ala cand totul merge smooth, sunt asezate lucrurile, straluceste soarele de te dor ochii, e liniste de-ti tiuie urechile, nu bate vantul, nu se trantesc usile? Si-atunci iti vine cheful sa complici the fuck out of something. Sa te impiedici, sa cazi, sa sari in aer, down the rabbit hole, sa-ti pierzi ceva, linistea, chilotii, mintile, ceva, orice, sa te doara ceva in plm, sa simti ca esti vie nu doar pentru ca respiri.
Si-ncepi sa scrii o poveste, speri sa se lege randurile, sa vezi deznodamantul, sa nu ramai o nota pe marginea caietelor ca Ibraileanu. Si te trezesti zambind. Nothing to lose, nothing to gain, dansezi in capul tau, pe muzica lui, nu ti-ai propus nimic, pentru ca realitatea nu se ridica niciodata la nivelul asteptarilor la timpul potrivit. Prea multe variabile. Si sari. Si lasi garda jos, nu calculezi consecintele, vrei sa fii o tura asa cum esti, la risc, la limita, la naiba.
Nu te mai imaginezi nicicum. Traiesti in realitate, in prezent, intr-un Sadie Hawkins dance continuu, care n-ai idee cum se conduce, cine trebuie sa plece primul cand se termina song-ul. El detasat, incitant si gramatical corect. A inceput fix cum trebuie si nu-ti doresti decat sa termine unde vrea. O strangere de mana, o liniste neprevazut de placuta, cald, total, tandru. Tragic ceva merge bine, nu poti explica si nici nu-ti vine sa o faci. Never felt safer.
Care erau sansele, anyway?!
Oh, boy!
Fa-mi orice!
“Esti o femeie tare obraznica, domnisoara!”
Nu coletionez nimic, domnule. Lucrurile incomplete imi dau panica. Un tu, o eu. Nimic nu e random sau repetitiv pentru mine.
Aparentele inseala.
Nimic gresit, nimeni vinovat. Intr-o lume in care cel mai tare insela asteptarile, nu pare nimic real daca e nascut din prejudecati. Gratis, nerambursabil, no expectations whatsoever! Deal with it, Oz! Dar Oz e departe de adevar.
Tutun, insomnie, no home button to go back, cadere libera. N-am mai judecat limpede de ceva timp. Drumurile se infunda, Dorothy! It hurts? It should! Daca nu, e doar o masturbare penibila, unde ti se intampla exact ceea ce cautai si nu-ti e niciodata suficient.
I almost wish I hadn’t gone down the rabbit hole. And yet, and yet…
Now there’s something to lose, nothing to gain. Lust..? Who gives a shit! Acum simt ca traiesc ;)

Leave a comment