Marchons! Marchons! / Ce-ti doresc eu tie

Pe principiul nu-i dori altuia mai mult decat iti doresti pentru tine pentru ca na, poate i se intampla si nu v-ajunge la amandoi, m-am gandit la un must have de calitati pe care le-as dori tuturor celor care n-au inca suficiente. Cherie, tu ce-ti doresti sa-ti aduca Mos Craciun? Stiletto, bomboane Raffaello si un dezvoltat simt al ridicolului, mon cher. Aux armes citoyens… M-am intalnit zilele trecute cu o veche cunostinta. Purta o haina lunga din blana, the real shit, isi petrecuse dimineatza revazand primul sezon din Gilmore Girls si m-a avertizat in gura mare in cafeneaua mica ca n-a apucat sa faca dus de teama sa nu ma lase sa astept. Formez vos bataillons… Glorios! Aproape epiuzata de incarcatura scenei mai sus amintite, m-am intrebat rapid intre un espresso si un cappucino cu frisca, va rog, de unde vine si de ce nu-ti vine bunul simt.
Imi amintesc ca eram varza la matematica. Dupa eforturi sustinute, lungi ore suplimentare, conjunctia lui marte cu saturn, zana maselutza, whatever, am trecut clasa. Sa fie bunul simt ca matemamatica? Daca nu se prinde se pierde? Sau sa fie exercitiul necontenenit, metodic impus solutia? Ma intreb daca pana si bunul simt e o chestie de noroc care implica sa te nasti in locul potrivit, sa capeti o educatie decenta sau e dobandibil odata cu trasarea parcursului proriu, definirea anturajului sau prin dorinta perseverenta de depasire a propriei conditii.
M-am despartit de vechea cunostinta decizand sa-mi plimb la pas gandurile pana acasa. Aerul rece te limpezeste de toti. Asteptarile se schimba cu timpul, dar oricat de mult am vrea de la altii, simtul ridicolului, bunul simt, diplomatia sunt puncte initiale si esentiale ca si cele care stau la baza teoremele generale din matematica. Bunul simt nu se triseaza, nu poti fenta ridicolul si nu simulezi diplomatia. S-a lasat seara. Mi-a ramas un gust amar, de espresso? Restul e ceata.
Marchons! Marchons!