La mine in minte nu intra nimeni. Nu pentru ca i-ar opri cineva dar n-au luat-o pe unde trebuie. Dar totusi, tot mai multa lume pretinde ca fusa si ca stie.
Pentru ca daca taci mai des decat altii, se simte ei sa umple spatiile libere, pentru ca ei stie de ce taceai si ce-ai fi spus cand nu vorbeai cu ceilalti.
Oamenii judeca tot: culoarea pielii, apa plata pe care o bei, ca ai Samsung si n-ai iPhone, ce tigari fumezi, de ce fumezi, dar de ce nu fumezi, dar de ce nu vii, dar de ce nu stai, dar pana cand?
Ei bine, pana la un moment dat! Cand iti iei gandurile alea in care ei n-au fost niciodata, si pleci. Si te trezesti tu cu tine, scarbit de aceasta indigestie perpetua cu gust de socializare in care ai plutit dintotdeauna.
Si apoi ce? Apoi cu tocurile prea inalte, cu pielea prea alba, cu ochii prea albastri, cu telefonul prea Nokia, te deprinzi sa ramai tu, sa nu te pierzi si sa traiesti in continuare, tu cu tine si restul lumii.
Ai vrut sa adaugi ceva, ai tintit bine dar ai lovit pe langa, pentru ca gandurile mele, la fel ca umbra de la picioarele tale, au forma unghiului din care le privesti.

I was wearing:

H&M jumpsuit, purse and sunglasses

Calvin Klein shoes

Lee Cooper sweater