Oh, you’re a very bad man!

Trebuie cumva sa recunosc ca nu e nimic mai incitant decat un barbat care te ignora. Si tu il placi, il cauti, il vrei, ii scrii numele pe masa, pe servetel, cu furculita in piureul de cartofi, in timp ce el, ravnitul, isi vede simplu… de viata lui. Si atunci tu il vrei si mai mult. Asa incepe totul. Starnita, ranita, suferinda, ti-l imaginezi gol. Gol de mandrie, de vicii, de femei, dar dulce, rabdator, atent, adica tot ce n-ai cauta in veci la un barbat. Si plasmuiesti o strategie, cu obiective clare si elaborate dupa ani de cercetare repetata a revistelor glossy. Te-a invatat pe tine Cosmo in trecut ca dragostea trece prin stomac, ca barbatii vor doamne, ca sexul e bun si tu tre’sa fii curajoasa slash dezinhibata, ca ei iubesc rujul rosu, cocul messy si ochelarii de corporatista.
Inarmata cu charm, motivata din plin de ignoranta , pornesti subtil in cucerirea cavalerului.
Ziua unu: like-ul pe Facebook. Il Google-esti deja de ceva vreme si n-ai aflat nimic. Traieste in realitate. Nu stii unde iese, daca mananca, ce face, daca iubeste (pe alta). Te simti puternica, seducatoare, te speli pe cap cu strictete ca nu cumva sa te ia intalnirea intamplatoare pe nepregatite, esti calma, rece si adunata.
Ziua opt: intalnirea, intamplatoare, in lift, la birou. Plutesti, cinci etaje mai sus, zece centimetrii deasupra pamantului, te declari iremediabil indragostita.
-Hey, cred ca te iubesc! In gand, altfel poate nu se indeplineste.
Ziua unspe. N-ai mai fost tu insati de ceva vreme. Iei liftul des, te imaginezi seducatoare, irezistibila, suficienta, o invitatie la amor nerefuzabila si mai ales consumabila sprinten de la unu la cinci si preferabil douazeci de centimetri… deasupra pamantului.
-Comportata-te ca si cum ai stii ce faci! In gand, altfel poate nu-ti iese din prima.
Ziua optaspe’: Nici nu-ti mai amintesti cand te-ai imbracat ultima oara doar pentru tine. I-ai like-uit toate pozele. Ti-ai pierdut toate prietenele, in lift n-ai semnal niciodata. Ai obosit. Ti-ai imaginat prea des ca te iubeste si pe tine. Se pune? Nu se pune. Poate daca luai scarile… Esti departe de casa, Dorothy. Si Oz nu te-aduce pe drumul cel bun.

Mereu mi-am zic ca daca-as fi scriitoare mi-as omori personajele in final. Pe el o sa-l las sa traiasca. Desenata pe hartie viata nu-i altceva decat o adunatura de linii paralele. Liniile paralele nu se intalnesc niciodata. Dar cand sunt suficient de aproape poti sa sari Dorothy!
Acum Oz a aflat ca existi.

 

Photo source: Instagram- theloversanddriftersclub

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s