A Brief Love Affair

Ce te faci cand te prinde miezul noptii de vinerea seara, pe intuneric, imprastiata cu ochii-n tavan, in patul tau, printre o mie de rochii care te-ar fi putut scoate triumfator in oras, cu aerul rece de octombrie prelingandu-se prin fereastra aproape inchisa si muzica lui Montand inca ratacind vag pe fundal? M-as ridica sa ma duc undeva daca mi-ar trece prin minte vreun alt loc in care as vrea sa fiu. Habar n-am daca e oboseala unei saptamani deosebit de previzibile sau incredibilitatea ca ar mai exista si altcineva imprastiat cu ochii-n alt tavan, intr-o seara de vineri cu ger de octombrie si Montand rasunand prin fereastra.
M-am rezemat cu spatele de perete, pe tavan curg umbre, imi vine in minte o poveste neterminata. Dupa miezul noptii toate povestile de dragoste par ca au ramas neterminate. O viata de de aventuri amoroase fara sfarsit, terminate fara sa se termine, cu finaluri imaginate de o mie de ori mai serioase ca realitatea. Si realitatea mea n-are cum sa fie a nimanui altcuiva. Pentru ca tu n-ai cum sa iubesti o strada, un pom, o plaja, papadiile. Pentru ca eu am iubirea mea neterminata cu vantul, cu marea, cu Teodoreanu. Pentru ca eu inca imi petrec verile indragostita de o muzica care nu mai canta, de o carte care se termina mereu la fel, de tricouri albe, personaje inchipuite, posibilitati. Povestile raman neterminate pentru ca le trece timpul si timpul schimba locul si fara locul ei povestea e indisponibila si ramane neterminata.
Imaginata, realitatea e ideala doar pentru cel ce o inventeaza. Imaginate in doi, povestile de dragoste, isi schimba una alteia insiruirea ideala de evenimente, se anuleaza reciproc odata cu desfasurarea actiunii si nu-si gasesc deznodamantul pentru ca nu s-au intamplat conform asteptarilor.
Am inceput o poveste de dragoste noua. Se facea ca e vineri si seara, si intr-o casa, pe-o strada, cu pomi la fereastra, pe-o ploaie, cu zambet, in fuga, cineva a batut la o usa.
-Cine e?
Apoi s-au intalinit asteptarile…