Black Sea #crush

Am fost la mare acum vreo doua saptamani, la Costinesti, cu gasca. Cu gasca e bine oricand si mai ales oriunde. Amintirile se fac usor si raman pentru toata viata. Inca imi amintesc ca cele mai fericite seri de vara le-am petrecut cu fundul pe scarile din spatele blocului cu toti copiii de varsta mea, pe vremea cand spargeam cu pietrele samburii de caise culesi de pe jos printre tarabele din piata de alaturi.

Marea ma bucur mereu sa o vad. E singurul loc unde simt ca traiesc, adica unde feeling-ul ala ca esti viu e parca palpabil nu doar o stare naturala de care te bucuri pana n-o mai ai. Dar pentru mine marea inseamna altceva. Pentru mine marea nu e nici despre berea bauta pe plaja cu prietenii, nici despre dormitul pana la doua pentru ca te-ai culcat la noua, nici despre noptile in forfota cluburilor prea pline, nici depre sampania de la micul dejun pe plaja la Fratelli. Pentru mine marea e despre vantul cu miros de nisip pe care-l simti in par cocotat pe balustrada de la Amfiteatru in Olimp, cand e prea noapte sa mai vezi apa, cu luminile vapoaelor orizontului in fata si muzica aia care nu mai canta de ani buni in spate. Cine stie ma intelege. Cine nu, nu o sa inteleaga niciodata. Pentru mine marea e despre ce auzi cand ajung valurile aproape de mal. (Tu cand ai ascultat ultima data marea?). Pentru mine marea e sa privesti din balcon si s-o asculti toata noaptea. Eu am trait pe vremea cand vederea la mare nu era taxata ca intratea la cinematograf, pe zi, de persoana, cand la plaja auzeai pescarusii nu ultimul hit Inna, cand un souvenir din vacanta era un tabou cu marea nu un tricou cu ”votka, connecting people”, cand la plaja stateai cu picioarele in nisip nu pe sezlong, cand tipul pe care l-ai cunoscut azi dimineata nu te scotea la whisky cu Red Bull in seara imediat urmatoare. Nu sunt romantica si urasc orice urma de dulcegarie pana la refuz. Marea nu mi se pare romantica si nici nu iubesc la lumina stelelor sau in bataia lunii. Marea e o stare de spirit pe care o traiesc in felul meu, de preferat singura, nu ma face sa fiu nici trista, nici melancolica, nici nefericita.

O sa plec in curand la mare. O sa stau la Mamaia, o sa fac plaja la Fratelli, o sa fiu in club cu prietenii pana dimineata si n-o sa aud marea din balcon pentru ca n-am platit intrarea la cinematograf. Cu gasca e bine oricand si oriunde. Cand raman singura nu e niciodata ”oricum”.